Casele Băniei

Casa Băniei, cunoscută și sub denumirea de Casele Băniei, este cea mai veche construcție civilă din Craiova, județul Dolj, și un monument de arhitectură medievală de interes național. Edificiul a fost zidit la sfârșitul secolului al XV-lea de boierii Craiovești, cea mai influentă familie nobiliară a Olteniei, fiind atribuit, după cele mai multe opinii istorice, marelui ban Barbu Craiovescu. Casele au servit drept reședință a banilor — dregătorii care conduceau Bania (Marea Bănie) a Olteniei, cea de-a doua instituție politică a Țării Românești ca importanță după domnie — și ca loc de adunare a Divanului Craiovei. Clădirea a fost reconstruită în forma apropiată de cea actuală în anul 1699 de domnitorul Constantin Brâncoveanu, descendent al neamului Craioveștilor, care a refăcut-o cu birul strâns din județele Olteniei, în stilul brâncovenesc, cu camere boltite din cărămidă la parter și cu cerdace la etaj, asemănător palatelor de la Mogoșoaia și Potlogi; din construcția inițială a Craioveștilor se mai păstrează astăzi doar o parte a pivnițelor. De-a lungul secolelor, clădirea a fost incendiată de mai multe ori și a cunoscut numeroase utilizări: în perioada ocupației austriece a Olteniei (1718–1739) a devenit sediul administrației habsburgice, care a fortificat-o; în 1750 a fost cedată Episcopiei Râmnicului, iar din secolul al XIX-lea a adăpostit succesiv Tribunalul Craiovei, Liceul Frații Buzești, Seminarul teologic și Arhivele Statului. Din anul 1933 a găzduit pentru o vreme Muzeul Olteniei, iar din 1966 adăpostește Secția de Etnografie a acestuia, cu un patrimoniu de mii de piese de artă populară oltenească — ceramică (între care cea de la Oboga), scoarțe și costume populare, icoane pe sticlă și lemn, unelte și obiecte tradiționale. Casa Băniei se află în zona centrală a orașului, în imediata apropiere a Catedralei Mitropolitane Sfântul Dumitru și a Parcului Sfântul Dumitru.